De la Stockholm la sala de clasă – experiența Erasmus+ care a devenit practică pentru elevii claselor a X-a E și a XII-a I. Uneori, cele mai valoroase experiențe de formare nu rămân în sala de curs. Ele ne însoțesc, se transformă în idei și instrumente concrete și ajung, la rândul lor, la cei cărora le sunt destinate: elevii. Participarea, în luna iulie, la cursul Erasmus+ „The Well-Being Code: Energy Tools and Mind-Body Activities for Self-Care”, desfășurat la Stockholm, a fost o astfel de experiență.
Cursul a fost furnizat de Body Mind Academy Sweden AB, companie constituită legal în Suedia și care își desfășoară activitatea sub acreditarea Europass Teacher Academy. Încă de la început, am apreciat profesionalismul organizatorilor și al formatorilor, care au demonstrat expertiză, punctualitate, seriozitate și disponibilitate. Programul a fost foarte bine structurat, iar activitățile au alternat armonios între momente de lucru frontal, exerciții individuale, activități pe echipe și sarcini de grup.
Am fost 16 participanți din 8 țări europene, reprezentând 12 școli și realități educaționale diferite. Diversitatea grupului a fost una dintre marile bogății ale cursului. Am întâlnit profesori din școli de stat și private, din învățământ secundar, incluziv sau confesional, fiecare venind cu propria experiență, propriile provocări și propriile soluții. Am schimbat idei și bune practici și am creat legături care pot deveni punctul de plecare pentru viitoare colaborări Erasmus+.
Primii pași spre „codul stării de bine” i-am făcut chiar din prima zi, când am fost invitați să ieșim din zona obișnuită de confort. Activitățile de warm-up și exercițiile de cunoaștere ne-au ajutat să ne apropiem și să construim rapid o atmosferă de încredere. Ne-am prezentat unii pe alții, după discuții în grupuri mixte, descoperind nu doar nume și profesii, ci și povești, pasiuni și perspective.
Am pornit de la o întrebare simplă, dar profundă: Cum putem crea mai multe „momente magice de well-being” în viața noastră? Am discutat despre thinking mind, bunătate, conectare și despre diferența dintre well doing și well-being. Ca profesor, sunt obișnuită să fac, să organizez, să ofer, să fiu prezentă pentru ceilalți. Cursul m-a provocat însă să mă întreb cât de bine știu, de fapt, să fiu bine cu mine.
Pe parcursul cursului am descoperit și am exersat instrumente concrete pentru gestionarea stresului și a emoțiilor: exerciții de respirație, mindfulness, Heart Meditation, tapping, coherence, EFT – Emotional Freedom Technique, afirmații pozitive, exerciții pentru claritate și concentrare, dar și jurnalul recunoștinței.
Nu am fost doar spectatori. Am experimentat fiecare tehnică și am observat efectele asupra propriei stări. Am învățat să acord mai multă atenție respirației, să identific ceea ce simt, să îmi observ gândurile fără să mă las copleșită de ele și să folosesc instrumente simple pentru a reveni la echilibru în momentele solicitante.
Dintre toate, jurnalul recunoștinței m-a impresionat în mod deosebit. În agitația unei zile obișnuite, avem tendința să observăm mai ales ceea ce nu merge, ceea ce mai avem de făcut și ceea ce ne solicită. Exercițiul de a identifica lucrurile pentru care suntem recunoscători ne ajută să schimbăm perspectiva și să acordăm valoare lucrurilor simple.
O experiență de formare devine cu adevărat valoroasă atunci când ceea ce ai învățat poate fi transferat în activitatea cu elevii. De aceea, după întoarcerea din mobilitatea Erasmus+, am transformat o parte dintre instrumentele descoperite la Stockholm în activități de stare de bine și dezvoltare socio-emoțională, desfășurate cu elevii claselor a X-a E și a XII-a I.
Am pornit de la o idee esențială: starea de bine nu înseamnă absența problemelor, ci capacitatea de a le traversa păstrându-ne echilibrul interior. În cadrul activităților, elevii au fost invitați să își observe emoțiile, să le numească și să vorbească despre ele într-un mediu sigur și bazat pe respect. Am discutat despre situațiile care generează stres, anxietate, frustrare sau nesiguranță și despre modalitățile prin care putem răspunde acestor stări fără a ne lăsa copleșiți.
Tapping – o tehnică simplă pentru momentele tensionate. Unul dintre instrumentele experimentate la Stockholm și apoi adaptate pentru lucrul cu elevii a fost tapping-ul. Elevii au fost ghidați să utilizeze o succesiune simplă de atingeri ușoare în anumite puncte ale corpului, în timp ce își conștientizau starea emoțională și formulau afirmații pozitive.
Activitatea a fost prezentată ca un exercițiu de autocunoaștere și reglare emoțională, care îi poate ajuta să se oprească pentru câteva momente, să își observe emoțiile și să își concentreze atenția asupra propriei stări. Pentru adolescenți, obișnuiți cu un ritm alert și cu numeroși stimuli, această pauză de conștientizare a reprezentat o experiență diferită și interesantă.
Un alt element preluat din experiența Erasmus+ a fost exercițiul recunoștinței. Elevii au fost invitați să identifice, la finalul zilei sau al săptămânii, câteva lucruri, persoane sau momente pentru care sunt recunoscători.
Am descoperit împreună că recunoștința nu presupune ignorarea problemelor, ci alegerea de a observa și ceea ce este bun în viața noastră. Un zâmbet, un prieten, o reușită, o conversație, o zi liniștită, sprijinul familiei sau simplul fapt că cineva ne-a făcut să ne simțim bine pot deveni motive de recunoștință. Prin acest exercițiu, elevii au fost încurajați să își îndrepte atenția și spre resursele pe care le au, nu doar spre dificultăți.
Activitățile au urmărit și dezvoltarea capacității elevilor de a recunoaște, numi și înțelege propriile emoții. Am pornit de la ideea că nu există emoții „bune” sau „rele”; toate ne transmit un mesaj și pot avea un rol important dacă învățăm să le înțelegem.
Elevii au analizat situații concrete și au discutat despre felul în care aceeași situație poate genera emoții diferite pentru persoane diferite. Au identificat modalități de a face o pauză înainte de a reacționa, de a respira conștient, de a reformula un gând negativ și de a căuta soluții atunci când se confruntă cu o situație dificilă.
Astfel, instrumentele descoperite la Stockholm au fost transformate în experiențe de învățare adaptate vârstei și nevoilor elevilor.
O lecție care merge dincolo de curriculum. Aplicarea acestor activități mi-a reconfirmat faptul că școala nu înseamnă doar transmitere de informații și formare de competențe academice. Este și spațiul în care liceenii învață să se cunoască, să relaționeze, să gestioneze situații dificile și să aibă grijă de propria stare de bine.
Experiența Erasmus+ de la Stockholm mi-a oferit nu doar tehnici și activități noi, ci și o perspectivă diferită asupra rolului profesorului. Pentru a-i învăța pe elevi să aibă grijă de ei înșiși, trebuie mai întâi să învățăm noi, adulții, să facem acest lucru. De la meditație și jurnalul recunoștinței, până la tapping și exercițiile de gestionare a emoțiilor, ceea ce am învățat la Stockholm continuă să își găsească locul în activitatea mea didactică.
Iar cel mai frumos rezultat al unei mobilități Erasmus+ este, poate, tocmai acesta: experiența personală devine experiență împărtășită, iar ceea ce înveți tu ajunge să producă schimbare în comunitatea școlară.
Pentru mine, „The Well-Being Code” nu a fost doar un curs despre starea de bine. A fost o invitație de a încetini, de a conștientiza, de a fi recunoscătoare și de a transforma aceste lecții în mici momente de echilibru pentru mine și pentru elevii mei.